Petrolul si … marea

Odata cu dezvoltarea transportului pe apa in secolul XX si inceputul secolului XXI precum si a descoperirii si exploatarii unor importante rezerve de titei in mai multe zone ale platformelor continentale, marea se confrunta cu o problema majora a ecosistemelor marine: poluarea cu hidrocarburi. Dupa dimensiuni /cantitati deversate in mediul marin acest tip de poluare se imparte in 3 categorii: cele mai grave, cu urmarile cele mai insemnate si de lunga durata sunt accidentele in care sunt implicate fie nave petrolier fie sonde de foraj marin. In ordinea gravitatii urmeaza deversarile tehnice accidentale sau efectuate de catre personal navigant iresponsabil (pentru asa-zise economii la bugetul navei – evacuarea santinei spre exemplu) . Cele mai putin grave , dar nu fara urmari asupra mediului marin sunt asa numitele poluari cronice. Acestea din urma sunt acele pierderi “incluse” intr-un procedeu tehnologic : la alimentarea unei nave, la operatiunile de incarcare descare sau prin evacuarea gazelor de combustie ale motoarelor, pierderi ale sistemului de gresare a axului de foraj al sondelor de extractie petroliera.

Peste 90% dintre evenimentele in urma carora se produc descarcari de hidrocarburi in mediul marin au loc in zona platformei continentale , adica tocmai in acea zona in care se concentreaza peste 90% din viata marilor si oceanelor planetei. Daca ar fi sa luam doar cel mai recent exemplu , accidentul naval din stramtoarea Kerci din toamna anului 2007, acesta a adus 2000 de tone de titei intr-o zona extrem de importanta prin care se face practic schimbul de populatii si implicit de “material genetic” intre cele doua bazine maritime, un loc de concentrare a vietii in Marea Neagra si Marea Azov si in egala masura un perimetru aflat in aria platformei continentale. Sunt multe exemple celebre : petrolierele  Exon Valdez, Oceanic Grandeur care isi fac resimtite efectele in zonele costiere in care au esuat si acum la peste 30 de ani de la momentul accidentelor. La acestea se adauga sute de incidente care raman necunoscute si care adauga  zilnic noi cantitati la masa poluanta deja existenta.

Cea mai mare parte a hidrocarburilor ajunse in mediul marin plutesc la suprafata impiedicand procesul de oxigenare a apelor marine si in multe cazuri ucigand rapid orice forma de viata din zona afectata. De multe ori hidrocarburile care plutesc la suprafata marii sunt impinse de valuri si curenti catre zonele de plaje unde se depun impiedicand procese vitale ale ecosistemelor marine. O alta parte dintre acestea ajung pe fundul marii, fie captive in epave scufundate fie direct eliberate din procesele tehnologice de forare. Aici conditiile de temperatura determina o crestere puternica a vascozitatii si formarea de agregate care nu se mai ridica spre suprafata ci se depun pe fund impiedicand dezvoltarea normala a organismelor marine. Intr-un studiu efectuat de o echipa de specialisti ai Sociatatii de Explorari Oceanografice si Protectie a Mediului Marin Oceanic-Club in anii 2002-2003 pe cateva esantioane de pesti bentonici ( pesti care traiesc la fundul apei) s-a constatat ca un procent de 9,7% dintre acestia dezvoltasera tumori canceroase ca urmare a contaminarii lor in repetate randuri cu titei sau derivati ai acestuia.

Intr-un studiu inaintat Ministerului Mediului de catre Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Marina “Gr.Antipa”  se arata ca : Hidrocarburile totale au fost identificate în toate esantioanele de apa  si sedimente studiate în 2006. Domeniile de variatie ale concentratiilor au oscilat între limitele 100,5 -1145,7 µg/l în apa si,5– 6228,3 µg/g.s.u. în sedimente superficiale. Prezenta cu o frecventa crescuta a concentratiilor semnificative superioare valorii de 100 μg/l în apa marina si de 100 μg/g s.u. în sedimentele superficiale indica presiunea generta de acest tip de contaminanti prin instalarea unui proces continuu de poluare cronica cu hidrocarburi…Hidrocarburile poliaromatice (HPA) au fost identificate în 99% din totalul esantioanelor abiotice analizate. Continutul mediu determinat în 2006 a fost de 4532,2µg/L în apa marina si 872,9 µg/g.s.u. în sedimentele superficiale. În 2006 s-a constatat cresterea frecventei si a concentratiilor compusilor HPA cu un numar mare de nuclee benzenice condensate, carcaterizati prin remanenta si toxicitate crescuta, respectiv: benz-a-piren, benz-b-fluorantren, benzo(g,h,i)-perilen, benzo-k-fluorantren, indeno-1,2,3-cd-piren, compusi înscrisi în LISTA de substante prioritare/prioritare periculoase ANEXA Nr. 1 a Programului de actiune pentru reducerea poluarii mediului acvatic si a apelor subterane, cauzata de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin HG. nr. 118 din 7 februarie 2002.

Tabloul descris extrem de succint in randurile de mai sus trebuie sa ne faca pe toti mai responsabili si mai constienti. Fie ca suntem proprietari de nave, de mici ambarcatiuni , ori simpli angajati ai unei companii avem datoria sa reducem la zero aportul de hidrocarburi in mediul marin. Fiecare picatura de benzina scursa in mare atunci cand ne alimentam rezervorul barcii cu care urmeaza sa plecam pe mare … conteaza.

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: